Povesti in scris si imagini

Termenul de „carantină”. Unde și în ce condiții a apărut pentru prima dată în lume?

Distanțarea socială și carantina nu sunt concepte noi. În Evul Mediu, când Europa și Asia au fost devastate de focare mortale de ciumă și variolă, medicii nu aveau cunoștințe despre viruși și bacterii, dar erau siguri că izolarea putea opri răspândirea bolii.

Primul decret oficial de introducere a carantinei a fost Republica Ragusa, orașul Dubrovnik actual, din Sudul Croației. Situată pe coasta Adriaticii, Republica Ragusa a avut un port activ prin care au intrat oameni și mărfuri din întreaga lume. Când a izbucnit ciuma în secolul al XIV-lea în țările din Mediterana și Balcani, Marele Consiliu al Republicii a adoptat o legislație conform căreia toți comercianții, marinarii și mărfurile care soseau din zonele infestate de ciumă trebuiau să petreacă o lună în carantină și abia după ce se descoperea că persoana era perfect sănătoasă, aceasta putea intra în oraș.

Au fost desemnate trei insule nelocuite – Mrkan, Bobara și Supetar – situate la o mică distanță de zidurile Dubrovnikului, unde cei aflați în carantină, trebuiau să-și treacă zilele. Inițial, nu existau locuințe pe aceste insule și suferința oamenilor, fără acoperiș deasupra capului, erau aproape la fel de mortale ca boala în sine. Autoritățile și-au dat seama de acest lucru și au decis să construiască câteva locuințe din lemn. Până la mijlocul secolului al XV-lea, cartierele de carantină deveniseră institute complexe cu paznici, gropari, preoți, frizeri și medici. Acesta era înconjurat de un zid înalt pentru a preveni evadările.

În 1397, Marele Consiliu a adoptat un nou decret prin care se organizau procedurile de carantină pentru o perioadă mai lungă, decizie ce avea a fi urmărită în de-aproape de către asistentele medicale, iar nerespectarea acestor reguli, erau pedepsiți cu închisoarea. În tot acest timp era interzis inclusiv intrarea oamenilor și a mărfurilor pe teritoriul Republicii, în timpul epidemiei.

Inițial, perioada de carantină a fost fixată la 30 de zile. Ulterior, a fost prelungită la 40 de zile, dând naștere astfel termenului de „carantină”(termen provenit din dialectul venețian al italienescului quaranta giorni). Unii cercetători sugerează că perioada a fost crescută deoarece 30 de zile s-au dovedit a fi insuficiente pentru a evita răspândirea bolii. Alții cred că numărul 40 a avut o semnificație religioasă. Când Dumnezeu a inundat pământul, a plouat 40 de zile și 40 de nopți. După ce Isus a fost botezat, a mers în deșert și a petrecut patruzeci de zile în sălbăticie fără să mănânce. Oricare ar fi motivul, carantina de patruzeci de zile s-a dovedit a fi o formulă eficientă pentru tratarea focarelor de ciumă. Conform estimărilor actuale, ciuma bubonică a avut o perioadă de 37 de zile de la infecție până la moarte.

În ciuda măsurilor, în anul 1526, Dubrovnik a fost lovit de cel mai greu focar de ciumă, care a paralizat complet orașul timp de șase luni. Guvernul s-a mutat pe Gruz, pentru că Dubrovnik a devenit prea infectat pentru a se putea trăi acolo. Șase ani mai târziu, a început construcția unui mare spital pentru leproși pe Lokrum, o insulă aflată la 600 de metri de Dubrovnik. În 1590, un alt spital a fost construit în Ploče, la aproximativ 2 km de Dubrovnik, și finalizat în anul 1642. Acesta conținea 10 clădiri etajate, separate de curți și cu sistem de canalizare și paznici proprii.  Dar, în ignoranța lor, nu s-a acordat atenție puricilor și a șobolanilor, purtătorul principal al bolii. Doar mărfurile noi, neutilizate au fost permise în oraș, în timp ce bunurile folosite, cum ar fi hainele, au mers direct în carantină în spital împreună cu proprietarii lor. Raguzanii s-au mândrit cu faptul că după construcția spitalului, cazurile de ciumă au căzut drastic.

Clădirile din Ploče existente și astăzi sunt folosite pentru recreere și divertisment.

sursă text și foto amusingplanet.com

Tags:
Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *